Anumite tradiții spirituale consideră că sufletul copilului nenăscut își alege părinții înainte de a veni pe lume. Poate că unii dintre voi va gândiți că dacă ar fi așa într-adevar, nu v-ați fi ales părinții actuali. De fapt nu e o alegere rațională ci mai degrabă un fel de atracție electro-magnetică. Dr. Christophe Massin, psihiatru și psihoterapeut, a studiat acest fenomen și a concluzionat: “ O conștiință neincarnată încă se simte atrasă de un cuplu de părinți nu doar de forma lor fizică, dar mai ales de energia particulară pe care o degaja fiecare din ei, de starea pe care o oferă spiritual”.
Cum ne alegem părinții?
Această atracție face parte din vibrații, din emisiile celor doi părinți și legăturile karmice joacă un rol foarte important. Aceste legături karmice ne ajută să ne regăsim împreună cu sufletele cu care avem deja legături din trecut, le alegem pentru a ne însoți în această incarnare, avem scopuri comune și un drum de parcurs împreună.
Sufletul unui copil nenăscut este atras de părinți care îi vor stimula calitățile și îl vor ajută să își realizeze menirea pe care o are pe lume. Deseori, sufletul alege o calitate anume pe care trebuie să i-o expună părinții și anturajul, cum ar fi de exemplu compasiunea, curajul, tolerantă, iubirea universală.
Fiecare membru al familiei este lângă noi pentru a ne ajută să ne dezvoltăm, să transcendem în această existența într-un mod pozitiv. Dacă trăim vreodată abandonul, atunci înseamnă că trebuie să ne dezvoltăm autonomia. În cazul unui conflict karmic, dragostea se dezvoltă între membrii familiei pentru a repara și a vindecă relațiile tensionate din trecut.
De ce este necesar?
Scopul acești reîntâlniri a sufletului copilului cu părinții lui este acela de a deschide inima spre iubirea fără margini, are rolul de a ne ajută să ne trezim, să ne iubim și să ne respectăm fără să judecăm și fără să avem tendințe manipulative. Familia are așadar rolul de a vindeca rănile karmice prin iubire.
Cine sunt ghizii spirituali și ce rol au ei
Când un suflet decide să vina pe Pământ, el întâlnește Ghizii spirituali pentru a-și stabili reîncarnarea, adică modul în care va experimenta și își va dezvoltă calitățile pentru care a fost trimis. E vorba de lectii de viață care au rolul de a vindeca și de a completa șirul de existențe.
Scopul sufletelor care se reincarnează este de a-și perfecționa existența actuală învățând să iubească, să recunoască și să folosească lumina divină. Un suflet își desemnează obiectivele prioritare de vindecare, de exemplu să îsi învingă tendința de a se eliberă de respingeri, de a primi iubirea , de a învața să dăruiască. “Mandatul” cu care vine acest suflet în viața sa pământească este o contribuție unică. Evoluția să spirituală se continuă în această etapă de reincarnare contribuind măcar puțin la suportul pe care îl oferă umanității prin învățătura, vindecare, ajutorul oferit oamenilor, respectul față de natură, creativitatea în toate formele ei.
Cine hotărăște?
Acest plan dinaintea reîncarnării este situat la un nivel foarte înalt de conștiință și acesta decizie se ia cu cel putin trei luni înaintea concepției. Sufletul alege împreună cu Ghizii spirituali cine va fi părinte și mediul cel mai potrivit pentru învățămintele pe care le are atribuite acest suflet.
Ca exemplu, un copil născut într-o familie unde părinții au religii diferite este menit să învețe lecția toleranței religioase. Încercările vieții sunt date de împrejurări dar și de oamenii cu care sufletul reincarnat intră în contact. De multe ori, un suflet care trece prin multe reîncarnări, un suflet “batrân” deja știe cum să se adapteze mediului și oamenilor, și are deja multe lecții de viață la activ. Sufletele sunt atrase și de o anume genealogie, de o linie de sânge care oferă o problematică și o anumită forță, alegând o țara anume și un anume mediu social.
Când un suflet termină un ciclu de reincarnare își revede totalitatea vieții trăite pe Pământ pentru a își face un bilanț. Este ceea ce afirmă și martorii experiențelor de “ viață de după moarte”. Poate a fost vorba de anumite experiențe traumatizante sau abandon greu de suportat. Sunt experiențe care trebuie să ofere lecții prețioase. O trădare imensă pietrifica și întărește sufletul și îl învață lecția neîncrederii.
Scopul noii reîncarnări este aducerea iubirii și toleranței pe prim plan, fiecare experiență trebuie înțeleasă așa cum a fost ea experimentată, ca un pas necesar în evoluția spirituală. Dacă lecția nu a fost deprinsă și învățată, următoare reincarnare va cuprinde aceeași încercare grea, care trebuie traversată. Sufletul este trimis pentru a vindecă rănile karmice și pentru a învața lecții. Părinții fac parte din peisajul care va incojura copilul pentru a-i oferi șansa de a învață aceste lecții karmice. Prin urmare, un copil născut cu părinți “ nepotriviți” are o lecție karmică mai grea de învățat decât cel care trăiește în armonie și iubirea alături de părinți. Cei abandonați de părinți au de purtat povara neiubirii și de învățat lecția acceptării destinului lor.
Reîncarnearea
Când sufletul face alegerea reîncarnării, nu mai are contact cu memoria sa karmică, cel puțin nu la nivel conștient. Apropiat de sursă divină , înaintea concepției, sufletul este îndemnat să își repare trecutul karmic, să deprindă lecția, să își vindece rănile. Limitările vieții pământești sunt create tocmai pentru a da șansa acestui suflet să capete exact lecțiile de care are nevoie. Reîncarnarea are rolul de a conduce sufletul pe trepte superioare de evoluție, de a clădi o persoanlitate mai puternică cu fiecare reincarnare. Dacă nu ne facem temele, vom regresa iar căderea va însemna alte învățăminte.
Un fapt interesat, uneori auzim și chiar trăim experiența traumatizantă a avorturilor. Acest fenomen trist înseamnă că sufletul nu a decis să preia mandatul reîncarnării sau că nu a ales corect părinții. Dacă nu se simte pregătit să intre în viața pământească, sufletul revine în eter și lumea spirituală îl primește înapoi.
Părinții și rudele nu ni le alegem,așa se spune. Dar înainte de existența pământească, sufletul face o alegere, și una importantă. Relația cu părinții îi va defini drumul în viață. Nesupunerea, revolta, ura față de părinți sunt semne ale neînțelegerii raporturilor karmice cu aceștia. Sufletul este neliniștit și încă nu a învațat lecția. De aceea de multe ori ne aducem aminte de părinți mai cu seamă când nu mai sunt lângă noi. Lecția trebuie deprinsă și învățată.
Trebuie să fim conștienți că dificultățile și greutățile vieții sunt încercări pe care le avem la dispoziție pentru a ne perfecționa, pentru a ne vindecă karma de răni, pentru a progresa. Privind cu îngăduință părinții și rudele vom deprinde lecția karmică a iertării, a sacrificiului și a modestiei.
Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să primești zilnic informații noi, te invităm să te abonezi paginii noastre Facebook Ce spun Astrele și să împărtășești cu prietenii tăi articolele noastre!
